CE ESTE SANDPLAY - TERAPIA PRIN JOCUL CU NISIP?

Sandplay Therapy este o metoda psihoterapeutica aplicata in lucrul cu copii, adolescentii si adultii, iar backgroundul teoretic se regaseste in teoriile psihodinamice ale psihicului si in mod special in Psihologia Analitica a lui C.G.Jung. 

Originea tehnicii Sandplay Therapy se afla in tehniciile de joc aplicate in timpul sesiunilor de psihanaliza cu copii. Un predecesor al tehnicii Sandplay putem spune ca este „World Technic” o tehnica popularizata de  Margaret Lowenfeld, care mai tarziu a fost urmata de Dora Kalff, ce care poate fi numita parintele a ceea ce azi numim Sandplay Therapy.

O ladita umpluta cu nisip si o varietate mare de figurine aste oferita clientului pentru a crea o  imagine a lumii sale interioare. 
Se presupune că Sandplay Therapy, asemeni altor metode de terapie expresiv/creative, ajută clienții să-găsească expresia sau exprimarea problemelor psihologice, a temelor inconștiente și a conflictelor actuale cu care se confrunta. Imaginea din ladita cu  nisip face ca materialul inconștient, necunoscut pana atunci, sa fie accesibil, iar actul de a exprima materialul conștient și inconștient și de a crea o formă coerentă pentru ceea ce traieste pacientul, este considerat a fi terapeutic în sine.

​

Metoda este folosită atât în lucrul cu copiii, cât și cu adulții, dar mai ales pentru psihoterapia copilului, pentru care, Sandplay Therapy a devenit o metodă foarte răspândită chiar și în afara contextului psihoterapiei bazata pe psihologia analitica.
Datorită abordării sale nonverbale și a condițiilor culturale dintr-o serie de țări, Sandplay Therapy a devenit o metodă populară, de ex. în America Latină (Brazilia, Uruguay, Mexic) și Asia (Japonia, China, Taiwan, Coreea, Indonezia). Societățile profesionale ale Sandplay din Japonia, Coreea și China, de exemplu, sunt printre cele mai mari în domeniul psihoterapiei la nivel mondial. Sandplay Therapy este de asemenea aplicat pe scară largă în activitatea psihoterapeutică cu copiii și adolescenții din țările occidentale, Europa și America de nord, folosit și de terapeuți fără formare in teoria psihodinamica a psihicului.
În ultimii ani, sa înregistrat o creștere a aplicării Sandplay Therapy la victime traumatizate de dezastre naturale (tsunami, cutremure) prezentand un număr mare de clienți tratați. Astfel, la nivel global, Sandplay Therapy este o metodă psihoterapeutică larg aplicată la nivel mondial. Având în vedere această aplicare pe scară largă, este surprinzător că aplicabilitatea și baza de dovezi a Sandplay Therapy nu a făcut încă obiectul unei revizuiri sistematice; publicațiile despre Sandplay sunt subreprezentate în reviste științifice. 

Sandplay Therapy: teorie si practica

​

Ana Freud si Melanie  Klein au fost primele care au dezvoltat abordarea psihanallitica a tratamentului pentru copii, ambele au utilizat in cabinet tehnica jocului. Între cele doua a existat o controversă cu privire la relație dintre joc și actul interpretarii materialului. A. Freud a fost atenta cu introducerea interpretării și numai interpretarea folosită după ce copilul și-a dezvoltat scenariul complet de joacă, în timp ce Klein a folosit interpretări intensive și frecvente, bazate pe teoria ei de dezvoltare pre-oedipală a luat o poziţie critică faţă de practica interpretării de către Klein şi a subliniat rolul jocului ca fiind o metodă în sine. Din punctul lui Winnicot de vedere jocul are loc în contextul spațiului de tranziție și, prin urmare este văzut ca o sursă de creativitate și imediat ca o expresie a adevăratului sine; deoarece combină experiența obiectelor interioare cu controlul asupra realului obiectelor pe care îl asigură maturizarea. 
Inca de la timpuriu în dezvoltarea tehnici jocului, două puncte de vedere, opuse, au devenit vizibile, unul subliniind importanța interpretării frecvente, celălalt subliniind puterea terapeutică a jocului în sine fără necesitatea interpretării.
Inițial, independent de aceste evoluții, psihiatru pediatru Margaret Lowenfeld (1935, 1939) a dezvoltat o tehnică de joc pentru psihoterapia copilului, numită „World Technic”, care a fost bazată pe articollul „Floor Games”al lui H.G. Wels (1911). Ea a fost prima care a folosit o tavă cu nisip și figurin de joc selectate și a folosit aceasta ca instrument pentru a atenua, pentru a media comunicarea dintre copil și terapeut. Tava cu nisip devenea astfel spatiul continator, suportul fizic al imaginilor interioare. Margaret Lowenfeld nu a interpretat simbolurile din povestea spusa in latida cu nisip, ci a urmărit să ofere copiilor un mijloc de a-și exprime starea emoțională și psihică, liber, fără nicio interpretare, fara nicio interventie asupra continutului, provenita de la un adult, iar aceasta abordare a dat acces la formele preverbale de experienţă. La o conferință de la Paris în 1937, unde Lowenfeld prezentase „World Technic”, CG Jung a fost în public, acesta o sprijină mai târziu pe Dora Kalff să preia această tehnică în dezvoltarea a ceea ce se va numi Sandplay Therapy.